Din viata...

Surprize in viata mea?...... sint tare multe, cele mai multe marunte, pe care nici nu le bagam prea mult in seama in goana noastra nebuna de a apuca ziua de miine. Eu incerc sa le prind asa cum fugaresc boabele de orez cu betisoarele printr-o farfurie chinezeasca cu floricele artificiale, pe o masa rosie-rosie, ascultind o cantareata cu voce suava si ochi de gheisa (sic!), ce imita pe Edith Piaf intr-o limbade la capatul pamintului...... Imi place la nebunie, imi place viata asta care pare anosta, monotona, umpluta ca un matz de mediocritate, zburatacita din cind in cind de nebunii, furtuni sentimentale, de orori atit de normale ca nici nu-ti mai vine sa te miri de multe ce sint, de oameni si oameni pentru care singurul vis din aceasta viata este sa faca ceva deosebit, sa aiba ce povesti la nepoti..... Ce trist suna..... si totusi ce spectacol..... Miammiam..... din el am ajuns sa-mi "hranesc" creierul (ha! iaca am spus-o: am creier) asa ca mai critic, mai circotesc, si ma holbez la el ca la.... vezi, nici grad de comparatie nu mai am.... Ajungi la un moment dat in viata cind nimic nu ti se mai pare anormal.... Eu am ajuns acolo si e ca un fir din ala subtire si tare pe care-l simt ca se apropie de git si cind vibreaza si e gata sa-ti taie bunaciune de beregata, te exciti ca un nebun si zici ca traiesti la maxim. Ce nebunie, ce prostie, ce normalitate desueta! Asta e!