Michelangelo Buonarroti (n. 6 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo - d. 18 februarie 1564, Roma) a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vîrf a Renaşterii italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură şi arhitectură. A scris şi poezii, în special în genul sonetului şi madrigalului.
Michelangelo este unul dintre cei
mai mari artisti care au trăit vreodată. Cariera lui impresionantă acoperă mai multe arte: pictură, arhitectură,
sculptură şi chiar poezia. Michelangelo Buonarroti (1475-1564) s-a născut
în localitatea Caprese din Toscana, o provincie a Italiei. Avea doar cîteva săptămîni
cînd familia lui s-a mutat la Florenţa şi l-a lăsat în grija unei doici.
Probabil că destinul a jucat un rol important, pentru că noua lui familie era
una din breasla pietrarilor. Michelangelo
a afirmat el însuşi că interesul său pentru sculptură a apărut în copilăria
petrecută printre pietrari. Michelangelo a manifestat însă întotdeauna interes
pentru artă şi a părăsit şcoala unde părinţii săi ar fi dorit să studieze
gramatica şi să se axeze pe ştiinţele umaniste. Datorită prietenului său Granacci, tînărul artist Buonarotti descoperă în
adolescenţă şi pasiunea pentru pictură, descoperire precedată de urmarea unor
cursuri de ucenicie la unul dintre cele mai vestite ateliere de pictură din
Florenta şi de realizarea diverselor fresce la bisericile din zonă. A
devenit în acest timp ucenicul lui Dominico Ghirlandaio - un pictor renumit de
fresce din Florenţa. Ghiraldaio şi-a dat seama curînd de geniul lui
Michelangelo şi, în anul 1489, l-a trimis să studieze sculptura sub îndrumarea
lui Bertaldo. Nu după mult timp talentul lui Michelangelo a atras atentia lui Lorenzo
de Medici care, la vremea aceea, conducea Florenţa.
 |
| Lorenzo di Medici, zis Magnificul |
Între anii 1489 şi 1492
locuieşte alături de familia de Medici, perioadă în care creează Lupta
Centaurilor şi Madonna della Scala. Tînărul sculptor a rămas în acest oraş
studiind artele pînă la moartea lui Lorenzo Magnificul. S-a reîntors apoi la tatăl lui şi, la fel ca şi
contemporanul său mai vîrstnic, Leonardo da Vinci, a început să studieze cu
mult entuziasm anatomia. Avea doar 17 ani. I s-a acordat chiar şi privilegiul
neobişnuit atunci de a face disecţii pe corpuri umane în cimitirul bisericii
Santo Spirito, ca recompensă pentru sculptarea unui crucifix din lemn destinat
preotului
 |
| Lupta centaurilor |
 |
| Madonna della Scala |
Pieta i-a adus faima
În cursul anilor ce au urmat,
Florenţa a devenit instabilă politic. Mulţi "noi" profeţi i-au prezis
căderea şi aşa a şi fost. În anul 1494 oraşul a fost cucerit de Carol, rege al
Franţei şi Michelangelo a părăsit oraşul. Doi ani mai tîrziu el a fost invitat
la Roma unde, printre alte lucrări, a sculptat celebra Pieta. Această statuie
magnifică i-a adus multă faimă şi Michelangelo a fost chiar considerat cel mai
mare sculptor al Italiei la acea vreme. Această pozitie i-a asigurat prestigiul
de-a lungul întregii vieţi, nu lipsite însă de greutăţi. Michelangelo s-a întors la Florenta, iar între anii
1502-1504 a creat statuia lui David înaltă de 5 metri.
 |
| Pieta |
 |
| Pieta - detaliu |
 |
| Pieta 2 |
 |
| David |
 |
| David |
Revoluţia din iconografia
religioasă tradiţională
În pictura de tablou Michelangelo a avut mai puţine realizări, însă una
dintre cele mai importante este “La Sacra Famiglia” – “Familia Sfîntă”, realizată
prin folosirea tehnicii affresco corespunzatoare picturii murale. În acest
tablou, membrii din Sfînta Familie erau redaţi mai mult în manieră sculturală
şi se poate observa că erau diferenţiaţi net faţă de ceilalţi membri din
tablou, care apăreau mai mult pe fundal, siluetele acestora fiind realizate din
culori mai şterse şi într-o manieră mai puţin plastică. Pictura are, în
general, o alură antică şi reprezintă o revoluţie în cadrul iconografiei care
reprezenta acea scenă religioasă tradiţională.
Patru ani pentru pictarea Capelei Sixtine
Noul papă, Iulius al II-lea, primul dintre cei 7 pentru care a lucrat
Michelangelo, l-a invitat la Roma în anul 1505. Acesta i-a cerut sculptorului să-i
creeze un cavou care trebuia să fie un monument impresionant, împodobit cu
peste 40 de statui. Lui Michelangelo i-au trebuit mai mult de 8 luni
doar ca să-şi aleagă piatra. În tot acest timp papa a devenit din ce în ce mai
nerăbdător, pentru ca, în final, să renunţe la comandă. Foarte dezamăgit,
Michelangelo a părăsit Roma, dar surprinzator de repede a fost din nou invitat
de Papa Iulius al II-lea. Mai rezonabil, acesta i-a cerut artistului să-i
creeze o statuie enormă din bronz care să-l reprezinte. Sperînd ca după încheierea
acestei lucrări va fi lăsat să lucreze la cavou, artistul a fost din nou dezamăgit
de o nouă cerere a Papei Iulius al II-lea, aceea de a decora tavanul Capelei
Sixtine. Michelangelo a protestat
explicîndu-i papei că pictura nu era chiar pasiunea lui, dar insistenţele cu
care i se cerea lucrarea l-au convins pe artist şi a început munca la celebra
capodoperă. Nu după mult timp Michelangelo a înţeles marea provocare care i se
oferise şi, totodată, responsabilitatea enormă pe care o avea. El şi-a
concediat toate ajutoarele fiind hotărît să ducă singur munca la îndeplinire. I-au
trebuit aşadar patru ani (1508-1512) ca să picteze Capela Sixtină, o uimitoare
capodoperă care încîntă şi astăzi.
Mesajele secrete de pe tavanul din Capela Sixtină
Capela Sixtină de la Vatican pictată de Michelangelo, o lucrare de artă
apropiată de sublim, restaurată şi curăţată de impurităţi prin anii ’90, a fost
din nou pusă în valoare prin aceste restaurări, dezvăluindu-şi întreaga sa
frumuseţe renascentistă. Însă, potrivit lui Roy Doliner, co-autor al
volumului “Secretele Sixtine: mesajele ascunse ale lui Michelangelo”, lucrările
de restaurare au dezvăluit şi unele simboluri rămase tăinuite pînă în acel
moment. Una dintre noile revelaţii a fost şi imaginea unui tînăr evreu,
Amminadab, purtînd semnele persecuţiilor practicate în Italia în acel moment
împotriva evreilor. Amminadab face un gest obscen spre locul unde ar fi trebuit
să fie tronul Papei. Un alt amănunt scos a iveală în urma restaurărilor a fost
imaginea celor doi evrei aflaţi în cercul interior al celor aleşi din Ultima
Judecată. „Era o blasfemie totală în
anul 1500 să pictezi aşa ceva", a concluzionat Doliner. Convingerea
lui este că Michelangelo susţinea toleranţa faţă de evrei într-un moment cînd
aceasta lipsea cu desăvîrşire.
Inspirat de sculptura antică şi anatomia corpului uman
În anul 1527 Roma se afla sub stăpînirea
lui Carol V, familia Medici fusese eliminată şi Michelangelo se afla în situaţia
de a coordona construcţia unor fortificaţii. El a bănuit că fusese trădat şi, în
anul 1592, a fugit la Veneţia. La Roma a fost înscăunat
Clement al II-lea şi Michelangelo s-a reîntors pentru a-şi termina lucrarea la
capela familiei Medici, din Florenţa. El a finalizat cavourile lui Guliano şi Lorenzo di Medici, în 1534, după
care a părăsit pentru totdeauna Florenţa. Michelangelo a mers apoi la Roma unde
a lucrat la peretele altarului din Capela Sixtină a Vaticanului. El a
creat Judecata de Apoi între 1534-1541. Viziunea eroică şi importanţa realizărilor
lui Michelangelo provine din întelegerea totală şi admiraţia pe care a
artătat-o corpului uman. Gîndirea renascentistă plasa omul în centrul
universului şi toate celelalte lucruri erau măsurate şi cîntărite în funcţie de
acesta. Michelangelo a concretizat
această viziune tratînd forma umană într-un mod idealizat. El a fost
influenţat de un pictor, Masaccio, şi de un sculptor, Donatello, însă cea mai
bună inspiraţie a sa a reprezentat-o sculptura antică. În Judecata de Apoi
Michelangelo a utilizat contururile şi formele corpului uman pentru a releva
emoţiile trăite de personajele portretizate. Unele personaje sînt pictate în atitudini contorsionate şi criticii au
considerat că ele relevă frustrările personale ale artistului. Gama largă
de mişcări şi gesturi imortalizate în această lucrare sînt însă o dovadă a înţelegerii
profunde a lui Michelangelo, a corpului uman şi a felului în care acesta funcţionează.
El a studiat şi cunoştea la
perfecţie poziţia fiecărui muşchi, os şi tendon din corp. Michelangelo nu a
repetat o anumită poziţie a corpului în nici una din lucrările sale, fiind
capabil să memoreze toate detaliile unice.
 |
| Cavoul Lorenzo Medici |
 |
| Cavoul Guliano_Medici |
 |
| Madona cu pruncul |
 |
| Bachus |
 |
| Madona cu pruncul |
.jpg) |
| sclav1 |
.jpg) |
| sclav2 |
 |
| Sfintul Petru |
 |
| Victory |
 |
| Moise |
Ultimii 30 de ani din viaţă
dedicaţi arhitecturii
Arhitectul Michelangelo s-a
considerat întotdeauna un sculptor, chiar şi picturile sale avînd calitatea
unei anumite tridimensionalităţi. Cu toate acestea, artistul şi-a dedicat
ultimii 30 ani din viaţă arhitecturii. Şi în acest domeniu lucrările lui au
fost la fel de remarcabile ca şi cele din sculptură. Cei 7 papi pentru care a lucrat i-au comandat
numeroase lucrări. Cea mai importantă dintre ele a fost biserica Sf.
Petru din Roma, ale cărei lucrări începuseră încă din 1506, pe vremea lui
Iulius al II-lea. Ca şi în cazul
Capelei Sixtine, la început Michelangelo a refuzat să se înhame la o sarcină atît
de dificilă, dar apoi a acceptat şi s-a pus pe treabă. A reuşit să proiecteze
domul acestei biserici, lucrare care rămîne şi astăzi un punct de referinţă în
arhitectură. Din păcate, el nu a reuşit să încheie lucrarea însă reuşeşte să
termine palatul Famese, iar ultimele sale lucrări abordează din nou tema Pieta.
|
| Pieta |
 |
| Pieta detaliu |
Artistul moare la data de 18 februarie în anul 1564, avînd 89 de ani, iar
corpul său a fost dus la Florenţa, aşa cum şi-a exprimat acesta ultima dorinţă,
şi depus într-o criptă din Biserica Santa Croce.
 |
| mormintul lui Michelangelo |
 |
| Biserica Santa Croce |
Poezii dedicate muzei sale Tommaso Cavalieri
Michelangelo a fost şi poet.
Opera sa literară a fost publicată în 1623 de strănepotul său, Michelangelo cel
Tînăr, într-o formă deformată însă: toate pronumele masculine au fost schimbate
în formă feminină, spre a ascunde aspectul homoerotic al poemelor. Abia în 1893
au fost restaurate în forma lor originală şi traduse în limba engleză de John
Addington Symonds. O admirabilă
traducere în limba română a sonetelor - Le Rime - aparţine poetului C.D.
Zeletin. Există multe versuri de dragoste, printre care cele scrise pentru
Tommaso Cavalieri, tînărul de o frumuseţe rară, iubit de maestru, care i-a
servit drept muză pentru multe versuri cenzurate în anticele ediţii ale
„Rimelor” lui Michelangelo.
În timpul vieţii sale, Michelangelo a fost un prieten intim al prinţilor şi
al Papei, de la Lorenzo de Medici şi pînă la Leo al X-lea, Clement al VIII-lea
şi Pius al III-lea, al cardinalilor, al pictorilor şi al poeţilor vremii. Chiar
dacă pare greu de crezut, Michelangelo şi-a exprimat cel mai bine modul de a
gîndi, despre sine şi despre lume, în poeziile sale, mai degrabă decît în
celelalte opere ale sale. Multe dintre versuri se referă la arta şi la
greutăţile pe care le-a întîmpinat în realizarea acesteia sau la filosofia
neoplatonică şi relaţiile interpersonale. Michelangelo îşi merită într-adevar
apelativul de „divin” aşa cum l-a numit poetul renascentist Ludovico Ariosto.
Cîteva lucruri care nu le ştiaţi despre Michelangelo Buonarroti:
1. Aproape că a orbit pictînd
tavanul Capelei Sixtine, din cauza culorilor care îi cădeau în ochi.
2. În anul 1535, lui Michelangelo
i se acordă titlul de arhitect, sculptor şi pictor de frunte al palatului
papal.
3. Michelangelo a murit la Roma, pe
18 februarie 1564, la vîrsta de 89 de ani, în acelaşi an în care se năştea William
Shakespeare.
4. Numele lui întreg era
Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni.
5. Poemele sale au fost publicate
prima dată în 1623, într-o formă deformată, toate pronumele masculine fiind
schimbate în formă feminină.
6. Michelangelo a participat, în
perioada 1527-1529, la războiul dus împotriva familiei Medici, de partea
Florenţei republicane, supervizînd fortificaţiile florentine.
7. Michelangelo a lăsat numeroase
sculpturi neterminate.
8. Prima lui dragoste a fost
Contessina de Medici, fiica lui Lorenzo de Medici.
9. Timp de un an s-a dedicat
anatomiei efectuînd numeroase disecţii pe cadavre şi a ajuns să cunoască la
perfecţie poziţia fiecărui muşchi şi os în corp.
10. I-a dedicat peste 300 de
poezii lui Tommasi dei Cavalieri, despre care se speculează că i-ar fi fost
iubit.
11. Michelangelo era stîngaci.
12. Soldaţii din Garda Elveţiană a Vaticanului mai poartă şi astăzi
uniformele concepute de Michelangelo în secolul al XVI-lea.
13. Michelangelo şi-a înscrustat
autoportretul în părul statuii lui David.
14. Era cunoscut ca avînd un fel
de a fi mai tăios şi că era foarte puţin preocupat de igiena personală. De
asemenea, prefera să se afunde în munca sa decît să se implice în orice fel de
interacţiune socială.
15. Astăzi, Michelangelo este cunoscut, în special, pentru sculptura
intitulată "Statuia lui David", sculptura “Pieta” sau pentru pictura
de pe tavanul Capelei Sixtine de la Vatican.
16. Deşi avea o situaţie materială destul de bună, nu era foarte interesat
de aspectele materiale, iar mai multe persoane contemporane lui l-au descris ca
fiind bizar (toate aceste caracteristici ar putea fi explicate de o formă de autism
de care ar fi suferit artistul).
17. Michelangelo - combinaţie a numelor Michel (în ebraica, “cine este ca
Dumnezeu”) şi Angelo (în greacă, “mesager”).
18. Atît Papa Bonifaciu al VII-lea, cît şi marele Michelangelo au pretins că
au scăpat de pietre la rinichi în urma tratamentului de la Fiuggi Terme.
19. În timpul vieţii sale el a
fost recunoscut drept cel mai mare artist în viaţă al Europei, iar astăzi este
considerat unul dintre cei mai mari artişti din toate timpurile.
20. Piaţa Capitoliului şi Domul Sfîntului Petru, proiectate de
Michelangelo, însă neterminate în timpul vieţii sale, rămîn două dintre cele
mai faimoase obiective turistice arhitecturale ale Romei.
21. Datorită talentelor extraordinare ale geniului italian Michelangelo
Buonarroti, Capela Sixtină din Vatican a devenit una dintre cele mai faimoase
galerii de artă din întreaga lume, din toate timpurile. Cupola Capelei
Sixtine a fost pictată de artist în 4 ani (1508 – 1512). Deşi ar fi trebuit să picteze doar figurile celor
12 Apostoli, cînd lucrarea a fost desăvîrşită cuprindea peste 300 de figuri, pe
o suprafaţă de aproape 500 de metri pătraţi.
22. Buonarroti făcea disecţii pe cadavre, în cimitirul bisericii Santo
Spirito, încă de la vîrsta de 17 ani.
23. Avea 26 de
ani cînd a început să sculpteze statuia lui David.
24. A fost
contemporan cu Leonardo da Vinci, un alt geniu universal, fiind mai tînăr cu
23 ani decît
acesta. De altfel, exista o rivalitate între cei doi mari artişti.
Informaţii şi imagini preluate de pe:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu