luni, 18 februarie 2013

Satul unic în lume decorat cu picturi murale - Orgoloso, Sardinia

Orgoloso este un sat din Sardinia, în provincia Nuoro regiunea Barbagia (Barbaria) din Supramonte masive, la 620m, la poalele muntelui. Unic în lume, Orgoloso este satul unde toate zidurile caselor sînt acoperite cu fresce. Peste 200 de picturi murale împodobesc zidurile caselor din Orgoloso, iar primele au fost făcute în 1969, în semn de protest, de către un grup anarhist de tineri din Milano şi pe care le-au semnat "Dionysos".







Dar fenomenul "muralistico Orgosolo" în sine s-a născut în 1975, atunci cînd profesorul Francesco Del Casino, născut, căsătorit şi care locuieşte în Orgosolo, a început să cosmetizeze unele ziduri goale. În munca sa a fost ajutat de elevii de gimnaziu, apoi alţi artişti au continuat ceea ce el a început, la efortul comun aducîndu-şi contribuţia chiar şi cunoscutul artist italian Pasquale Buesca. Profesorul Francesco del Casino a comemorat astfel a 30-a aniversare de la eliberarea Italiei. Stilul său unic de a picta s-a concentrat pe suferinţa celor arestaţi fără motiv şi pe suferinţa deţinuţilor şi familiilor lor sau pe viaţa unui fugar. Picturile sale murale au fost motivate de politica Gramsci, iar aşa-numitul "indian", simbol al localităţii Orgosolo, salută pe toată lumea la intrarea în sat. În anii ‘80, o dată cu cu relaxarea tensiunii politice din Italia, Casino începe să picteze pe zidurile caselor scene din viaţa de zi cu zi a localităţii: bărbaţi călare, femeile cu copii lor în uter, păstori la tunsul oilor sau agricultori la coasă. În general, picturile murale din Orgosolo sînt axate pe tematica împotriva războiului, reprezentări ale păcii şi războiului ocupînd cele mai multe spaţii pe pereţi.








La început, aproximativ 150 de picturi au reprezentat rezistenţa italienilor împotriva naziştilor şi fasciştilor, apoi temele s-au îndreptat spre problemele de politică de la nivel local cum ar fi de exemplu stabilirea parcului de Gennargentu, dar şi internaţional. Tehnica de colorare cea mai frecventă este cea "proaspăt real", în care diverşi pigmenţi sînt aplicaţi direct pe suprafaţa peretelui tencuit, permiţînd astfel absorbţia completă de culori.








Pereţii care vorbesc

Picturile murale din Orgoloso sînt nimic mai mult decît fragmente de memorie ale vieţii sociale care narează greutăţile, plîngerile şi marile realizări ale locuitorilor Orgosolo, o comunitate mică, care are poveşti pline de culoare. Pe pereţii caselor din Orgoloso se poate admira o întreagă istorie de la evenimente de zi cu zi, la luptele politice locale sau de importanţă globală, vocea şomerilor, lupta de emancipare a femeilor, războiul civil spaniol, seceta, agricultura Din păcate, picturile murale nu au nici o protecţie astfel că multe dintre ele s-au pierdut în urma renovări unor clădiri care le adăpostea iar altele au dispărut în urma deteriorării în timp. Însă locuitorii au început să se gîndească la restaurarea unora dintre ele, deoarece picturile murale constituind un punct de atracţie extraordinar pentru atragerea turiştilor în satul lor, dar şi la crearea de noi picturi, în scopul de a proteja un activ care, în ciuda simplităţii sale, nu mai aparţine doar comunităţii din Orgosolo, ci a devenit un patrimoniu mondial cu valoare artistică şi culturală.






 

Cubismul lui Picasso pe pereţii caselor

Stilul picturilor murale din orgoloso a cunoscut o dezvoltare remarcabilă în timp. O trăsătură comună a unui număr mare dintre picturi este reluarea stilui cubist, uneori cu citate reale (ca şi în cazul Guernica a lui Picasso), iar uneori se pot găsi codurile expresive ale picturii murale mexicane ale anilor '20. Culorile sînt luminoase, formele solide şi pătrate, influenţa stitului cubist fiind evidentă: siluete feminine, cu şolduri mari şi bărbaţi cu mîini asimetrice, noduroase. Recent, picturile murale din Orgoloso au fost îmbogăţite cu alte stiluri artistice, trompe-L'oeil şi suprarealism şi chiar cu un pătrat plin dedicat artistului spaniol Joan Miro.










În general, picturile murale din Orgoloso exprimă un limbaj simplu pentru a facilita comunicarea. Cu toate acestea, artistul foloseşte adesea o legendă locală, iar uneori chiar un dialect Orgosolo. Astăzi, oricine poate lăsa contribuţia sa la înfrumuseţarea străzilor micuţului sătuc devenit oraş. Foarte apreciată este pictura murală ale unor turişti germani mulţumiţi de ospitalitatea locuitorilor din Orgosolo, reprezentînd un grup de oameni care stau la o masă şi vorbesc într-o atmosferă de veselie, pictura murală prezentînd şi un text: “Vă muţumim pentru ospitalitatea mare din Orgosolo”.











http://web.tiscali.it/animanga/muralismo.htm

Niciun comentariu:

A ntonim la a nonim        „A ntonim la a nonim” este un proiect al artistei Carmen Maftei care își propune să releve o altă perspe...